zdraniță sf [At: ȘĂINEANU² / V: ~amniță / S și: sd~ / Pl: ~țe / E: z- + draniță] (Reg) Șiță pentru acoperișul caselor.

zdrániță, V. draniță.

dráiniță sf vz draniță

drámniță sf vz draniță

draniță sf [At: (a. 1742). BUL. COM. IST. I, 266 / V: (reg) drăn~, dramn~ / Pl: ~țe / E: ucr драница] (Reg) 1 Fiecare dintre scândurelele subțiri de lemn de brad, mai mari decât șindrila, cu care se acoperă unele case țărănești. 2 Bucată de lemn lungă de un metru. 3 Împrejmuire de lemn a fântânii. modificată

zdramniță sf vz zdraniță

DRÁNIȚĂ, dranițe, s. f. (Mold., Bucov., Maram.) Scîndurică subțire de lemn de brad, mai mare decît o șindrilă, cu care se acoperă, se învelesc casele, mai ales la munte. V. șiță. Sus, acoperișul spart dădea drumul ploilor; vîntoasele mînioase rupeau totdeauna din el dranițele putrede și le purtau în undele lor ca pe niște paseri negre. SADOVEANU, O. III 559. Mă duse... la casa bătrînească, cu dranița mucedă și cu pereții coșcoviți. C. PETRESCU, S. 12. Întîlnim cîțiva oameni cu niște cară cu draniță, mergind spre Iași. CREANGĂ, A. 126.

DRÁNIȚĂ ~e f. pop. Scândurică din lemn de brad, folosită pentru acoperirea caselor țărănești. /<rus. dranița, ucr. dranycá

draniță f. șindrilă mai lungă: case cu draniță CR. [Rus. DRANIȚA].

sdraniță f. V. draniță: sdranițe de lemn.

drániță f., pl. e (vsl. *dránica, d. drati, dŭrati, a despica, sŭ-drati, a sfîșia, a zdrențuĭ; rus. dranica; pol. dranica; ung. dránica, draniță. V. dîră, zdreanță). Nord. Șindilă de acoperit casa. Șindilă la zmeĭele cele marĭ. Fc. Corlată, polița de deasupra vetreĭ. – Și zdraniță. V. despicătură.

drániță s. f., g.-d. art. drániței; pl. dránițe

drániță s. f., g.-d. art. drániței; pl. dránițe

draniță, -țe.

DRÁNIȚĂ s. v. șiță.

draniță s. v. ȘIȚĂ.

drániță (dránițe), s. f. – Șindrilă, șiță. Pol., rus. dranica (Cihac, II, 101), cf. mag. dránica. – Der. drăniți, vb. (a acoperi cu șindrilă); drănițit, s. n. (dispunerea șindrilei); drănicer, s. m. (persoană care face șindrile).

drániță, dranițe, s.f. – (reg.) Șindrilă, șiță; scândurică subțire, prevăzută cu șanțuri, care se îmbină una cu cealaltă; spre diferență de șiță „scândurică simplă”. Se confecționează din lemn de esență tare. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (Apșa de Jos, Biserica Albă). – Din rus. dranica (Cihac, cf. DER; DEX), ucr. dranycá (DEX, MDA) < vsl. dránica < drati, dǔrati „a despica” (Scriban).

drániță, -e. s.f. – Șindrilă, șiță; scândurică subțire, prevăzută cu șanțuri, care se îmbină una cu cealaltă; spre diferență de șiță „scândurică simplă”. Se confecționează din lemn de esență tare. – Din rus. dranica (Cihac cf. DER).