ZACEÁ zac vb. II. Intranz. 1. A sta intins culcat sau tolanit pe pat pe pamant etc. din lipsa de ocupatzie din cauza oboselii etc. ♦ A fi doborat. Copacii zac la pamant. 2. A sta culcat in pat din cauza unei boli grele; a boli. 3. A fi mort culcat ingropat (in mormant). 4. (despre sentimente calitatzi defecte etc.) A sta ascuns a fi in stare latenta. 5. A sta a fi a se afla (intro stare oarecare) de multa vreme a fi lasat in parasire. Plicurile nedesfacute zaceau teanc. ◊ Expr. A zacea la inchisoare (sau in temnitza etc.)= a fi intemnitzat. ♦ A fi ashezat situat undeva a se afla. Lat. jacere.