VRAJMÁSH¹ vrajmashi s. m. Dushman (1). Vrajmashii nu sint oameni sint trasnete sint fiare SHi sar alearga mushca de singe insetatzi. EFTIMIU I. 145. In Ion simtzea un vrajmash. REBREANU I. 57. Vrajmashii noshtri cei oneshti ne fac mai mult bine decit amicii fara onoare. BOLLIAC O. 258. ♦ (La sg. cu valoare de pl.) Adversar in razboi inamic. Oshtenii mergeau spre vrajmash pe drumuri care nu se vedeau k inspre un tzarm necunoscut. SADOVEANU O. VI 19. TZearai mica tzearai tare SHi vrajmashul spor nu are! ALECSANDRI P. III 213. Varianta: vrashmásh (EFTIMIU I. 42 SANDUALDEA U. P. 122 BELDICEANU P. 92) s. m.