Definiția cu ID-ul 943250:
Dicționare explicative
VOINICÚȚ, voinicuți, s. m. Voinicel (I 1). Voinicuțul de Gheorghe, unde smuci odată sabia din pămînt și mai iute decît ai gîndi o aduse și tăie în două scorpia. ISPIRESCU, L. 139. ◊ (Adjectival) Un copil voinicuț.