3 definiții pentru vitejime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vitejime sf [At: BOJINCĂ, A. II, 169/16 / V: (îvr) vet~ / E: viteaz + -ime] 1-2 (Îvr; îf vetejime) Vitejie (2-3). 3 (Rar) Mulțime de viteji (1).
VITEJÍME, vitejimi, s. f. (Rar) Mulțime de viteji. Agamemnon, fruntea vitejimii, Se bucura că se certau vitejii. MURNU, O. 123.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VITEJÍME, vitejimi, s. f. (Rar) Mulțime de viteji. – Din viteaz2 + suf. -ime.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Intrare: vitejime
vitejime substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
vitejime, vitejimisubstantiv feminin
- 1. Mulțime de viteji. DLRLC DLRM
- Agamemnon, fruntea vitejimii, Se bucura că se certau vitejii. MURNU, O. 123. DLRLC
-
etimologie:
- viteaz (?) + sufix -ime. DLRM