Definitzia cu ID-ul 514087:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
viltoáre (ori) s. n. 1. Virtej bulboana. 2. (Trans.) Piua. Var. vultoare. Creatzie expresiva probabil var. disimilata a lui viltoare. Legatura cu un lat. *voltorĭa (Pushcariu 904) sau lat. volutŭlāre it. voltolare (Tiktin; Candrea; REW 9441) este improbabila. Der. viltura (var. viltora inviltora Trans. vultora valtura) vb. (a da la piua; refl. a se invirteji). Cf. Iordan BF II 187.