vifora v vz vifori

vifora vb. I. v. vifori.

VIFORÁ vb. I v. vifori.

VÍFOR vifore s. n. (Pop.) Vant puternic furtuna mare (cu ninsoare); vifornitza viforeala. Din sl. vihrŭ bg. sb. vihor.

jigor^[1] sn vz vifor

vifol sn vz vifor

vifor sn [At: PSALT. HUR. 40^v/2 / A shi: (irg) vifor (Pl: ~oare) / V: (irg) vihor (A shi: vihor) vivor (A shi: vivor / Pl: vivoare) (reg) ~a sf vior (A shi: vior) viore ss (ivr) ~ol (A: nct) / Pl: ~e (inv) ~uri / E: vsl вихоръ (<вихъръ)] 1 sn (Irg) Vartej (1) (de apa). 2 sn (Irg) Valtoare (1). 3 sn (Irg) Volbura (3). 45 sn Vartej (34) (de vant). 6 sn Vant puternic (insotzit de ninsoare sau de ploaie) cu rafale violente. 7 av Cu cea mai mare iutzeala. 8 sn (Olt; Ban; mai ales in descantece) Duh rau despre care se crede k pricinuieshte anumite afectziuni manifestate mai ales prin dureri (puternice) de dintzi sau de masele Si: (reg) viforoaica viforoaie. 9 sn (Reg) Nume generic dat unor afectziuni manifestate mai ales prin dureri (puternice) de dintzi sau de masele.

vifora sf vz vifor

vifori [At: COD. VOR.² 44^r/14 / V: ~ra (Pzi shi: 3 vifora) (irg) vivo~ (inv) viho~ vihora (reg) bihori ~ri (Pzi: 3 ~reshte) viora vivora / Pzi: 3 ~rashte / E: vifor] 1 viim A fi vant puternic (cu ninsoare). 2 viu (D. vant furtuna etc.) A sufla cu putere. 3 vtim (Inv; c. i. oameni) Al bate viforul (2). 4 vtu (Reg; c. i. semanaturi; if viora) A strica. 5 vt (Inv; fig) A provoca (cuiva) nelinishte sufleteasca.

vihor sn vz vifor

vior sn vz vifor

viore sf vz vifor

vivor sn vz vifor

vifor s.n. (meteor.) Vint puternic furtuna (insotzita de ninsoare); (pop.) vifornitza viforeala. Trece viforul in toata puterea lui salbateca (IORGA). ◊ Compar. Umblau k viforul pravalind toate in dreapta shi in stinga (SADOV.). ◊ Fig. (sugereaza ideea de tumult de mishcare navalnica de fortza impetuoasa) Se va deshtepta intrinsul teribilul vifor al pasiunilor (FIL.). ♦ (adv.) Cu cea mai mare iutzeala. Valuri se varsa shi vifor ei vin (COSHB.). • acc. shi (inv. reg.) vifor. pl. e. shi (inv. reg.) vihor vivor. /<sl. veche внх(о)ръ; cf. bg. вихър srb. vihor.

vifori vb. IV. intr. impers. (pop.) A sufla vint puternic cu ninsoare; a viscoli. ♦ (intr. unipers.; despre vint furtuna etc.) A sufla cu putere a se napusti cu violentza. • prez.ind. pers. 3 ashte. shi vifora vb. I. /vifor + i.

vihor s.n. v. vifor.

vivor s.n. v. vifor.

VÍFOR vifore s. n. (Pop.) Vant puternic furtuna (insotzita de ninsoare); vifornitza viforeala. Din sl. vihrŭ bg. scr. vihor.

VÍFOR vifore s. n. Vint puternic furtuna de obicei insotzita de ninsoare. V. viscol vijelie. Iatal in lungul anilor de concentrare putrezind cu plutonul lui sub aceleashi ploi batut de aceleashi vifore. CAMILAR N. I 31. Noaptea cazuse deplina; iar viforul parca slabea shi zapada cadea mai deasa. SADOVEANU O. VII 365. Viforul shuera gemea shi urla in rastimpuri cu glas acum de frunze spulberate acum de codri zbuciumatzi. HOGASH M. N. 175. ◊ Fig. Au indurat saracie shi batjocura... au trecut printrun vifor de nemultzamiri. SADOVEANU la CADE. Ei scot din a lor arcuri un vifor de sagetzi. ALECSANDRI O. 216.

VIFORÍ pers. 3 viforashte vb.. IV. Intranz. A fi furtuna vifor. V. viscoli. Azinoapte a viforit shi a nins. CARAGIALE O. VII 197. Culcate k sa dormim K na nins na viforit: Vint de vara k batut. TEODORESCU P. P. 77. Varianta: viforá pers. 3 viforeaza (PASCULESCU L. P. 53 ANT. LIT. POP. I 490) vb. I.

VÍFOR ~e n. pop. Ninsoare insotzita de vant puternic; viscol; spulber; vifornitza. /<sl. vihoru

A VIFORÍ pers. 3 ~ashte intranz. pop. A fi vifor; a viscoli; a spulbera. /Din vifor

vifor n. furtuna (amestecata cu zapada); fig. cu ce vifor de urgie navalira ’n Romanie! AL. [Slav. VIHRŬ vartej].

vífor shi (vechĭ) víhor n. pl. e shi urĭ (bg. vihŭr d. vsl. vihrŭ virtej ciclon; rut. vihr shi vihor). Furtuna de ĭarna. In Serbia vívor. V. viscol.

víhor V. vifor.

vífor (pop.) s. n. pl. vífore

viforí (a ~) (pop.) vb. ind. prez. 3 sg. viforắshte imperf. 3 sg. viforá perf. s. 3 sg. viforí; conj. prez. 3 sg. sa viforásca; ger. viforand; part. viforat

vífor s. n. pl. vífore

viforí vb. ind. prez. 3 sg. viforashte imperf. 3 sg. viforá; conj. prez. 3 sg. viforásca

vifor re.

VÍFOR s. (MET.) 1. v. viscol. 2. v. furtuna.

VIFORI vb. 1. v. viscoli. 2. a se invifora. (Vremea sa ~.)

VIFOR s. (MET.) 1. vifornitza viscol viscoleala (pop.) viforeala (inv. shi reg.) spargau (prin Ban.) vicodol (Mold. shi Bucov.) vicolitura (Bucov.) vicolnitza (Transilv.) vocot. (In decembrie a fost un ~ cumplit.) 2. furtuna vijelie (pop.) vintoasa (reg.) vintoaie (prin Ban.) vicodol (prin Bucov.) vintaraie (inv.) bura tempestate tempesta (latinism inv.) procela. (Afara sa dezlantzuit ~.)

VIFORI vb. 1. a viscoli. (Afara ~.) 2. a se invifora. (Vremea sa ~.)

vífor (re) s. n. 1. Furtuna vint puternic vijelie. 2. Boala nedeterminata. Var. vivor vihor. Sl. vihrŭ (Miklosich Slaw. Elem. 17; Cihac II 456; Conev 37) cf. bg. vihar sb. vihor mag. vihar. Der. jivur s. n. (curent; torent shuvoi) de la var. vivor (Iordan BF IX 143); vicol s. n. (furtuna vint mare) in Mold. var. neclara dar care depinde evident de cuvintele anterioare; viscol s. n. (furtuna vint cu zapada); viforatic adj. (furtunos vijelios); vifori (var. vifori vivori) vb. (a fi vifor); vifornitza (var. vivornitza) s. f. (vijelie vintoasa); viforos adj. (vertiginos vijelios; navalnic); viscoli vb. (a bate vint cu ninsoare); viscolitura s. f. (vint cu zapada); viscolos adj. (furtunos). Der. propuse pina acum pentru viscol nu par suficiente (din mag. *veskölni in loc de veszködni „a fi agitat” dupa Scriban Arhiva XXX 286; din mag. viszkol „a impinge” dupa Draganu Dacor. V 377).