viátza vietzi s. f. 1. Forma superioara de mishcare a materiei reprezentand o sinteza a tuturor proceselor mecanice fizice shi chimice care au loc intrun organism; starea a ceea ce este viu. 2. Viatza de apoi (viitoare sau veshnica) = viatza care in conceptziile religioase continua dupa moarte. 3. Mediul sau conditziile morale shi materiale in care o fiintza sau o colectivitate ishi desfashoara activitatea. 4. Timpul care trece de la nashterea pana la moartea cuiva. ◊ Vietzile sfintzilor = biografii ale sfintzilor existente in cele 12 mineie la ziua cand este sarbatorit fiecare shi in colectzii care cuprind viatza tuturor sfintzilor printre care: Vietzile sfintzilor de Dimitrie al Rostovului traduse de ierod. SHtefan de la mrea Neamtz (12 vol. 18071814) shi retiparite in 18341836 la mrea Caldurashani; Vietzile sfintzilor cari sunt praznuitzi de sfanta noastra Biserica Ortodoxa de Rasarit tiparite de un creshtin pios (12 vol. Buc. 19011906) cele aparute in diverse dictzionare (de ex. cel al lui Gherasim Timush Buc. 1898) sau in anumite colectzii talmacite care cuprind viatza anumitor sfintzi (de ex. Din vietzile sfintzilor de Mihail Sadoveanu shi D.D. Patrashcanu 2 vol. Buc. 19241926 Vietzile sfintzilor prelucrate de Al. LascarovMoldovanu 7 vol. Buc. 19391941) sh.a. Din lat. vivitia (< vivus).