1) viŭ víe adj. pl. m. shi f. viĭ (lat. vivus ruda cu vsl. živŭ viŭ [V. jivina]; pv. cat. viu it. sp. pg. vivo fr. vif. V. vĭatza viez). Care traĭeshte care nu e mort. Gard viŭ gard de copacĭ verzĭ. A taĭa in carne vie a taĭa in carne sanatoasa (fig.) a proceda energic pentru a pedepsi vinovatziĭ. De viŭ din vĭatza traind inca: a ars de viŭ. Fig. Vioĭ insufletzit: povestire vie. Limba vie limba care se vorbeshte inca in popor. S. m. Persoana vie: viiĭ shi mortziiĭ. Adv. A calca viŭ.