vexațiune sf [At: AR (1829), 216²/44 / V: vesa~, ~ie, (îvr) ~xăț~, ~xăciu~ / Pl: ~ni / E: lat vexatio, -onis, fr vexation] 1 Nedreptate (din partea unei autorități) Si: (înv) vesatură (1). 2 Persecuție (din partea unei autorități) Si: (înv) vesatură (2). 3 (Ccr) Act de injustiție Si: (înv) vesatură (3). 4 Jignire. 5 (Pex) Contrariere. 6 (Ccr) Vorbă, faptă, atitudine care vexează (3) Si: jignire, ofensare. 7 (Ccr) Vorbă, faptă, atitudine care contrariază.