3 definiții pentru verificativ
Explicative DEX
verificativ, -ă adj. Care servește pentru verificare. • pl. -i, -e. /<fr. verificatif.
VERIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru verificare. (< fr. verificatif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
verificatív adj. m., pl. verificatívi; f. sg. verificatívă, pl. verificatíve
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: verificativ
verificativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: MDN '08, DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)