verese sf vz veresie

veresie [At: (a. 1775) IORGA, S. D. XXII, 12 / V: (2, îrg) ~se (Pl: veresele), (2, reg) vele~, (2, îvr) ~sa (Pl: veresale) / Pl: ( 2, 5) ~ii / E: tc veresiye, veresi cf gr βερεσές] 1 av (Înv) Pe credit. 2 sf (Îrg) Credit (1). 3 sf (Fam; îlav) Pe (sau, îrg, în) ~ Pe datorie. 4 sf (Pex; îal) Gratis (1). 5 sf (Reg) Avere (4).

veresie s.f. (pop.; fam.) Credit. ◊ Loc.adv. Pe veresie = fără a primi banii imediat; ext. degeaba, gratis. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (înv., reg.) verese, velesie s.f. /<tc. veresiye.

veresíe și (vechĭ) -sé (turc. veresiĭé, negoț pe credit; ngr. veresé [adv.]; bg. sîrb. veresija). Fam. Pe veresie, pe datorie, pe credit: a da pe veresie.

veresie s. v. CREDIT. DATORIE.