veák (véci) s. f. 1. Cerc inel de lemn mai ales la roata morii sau la sita. 2. Cingatoare. 3. Bordura chenar margine. 4. Forma tipar. Sl. (rus.) vĕko „vas din scoartza” (Candrea). In Olt. shi Trans. Der. veshca s. f. (cerc inel) din sl. vĕčko (Cihac II 454; Tiktin) cf. pol. wiecko mag. véska „lada”; vacalie (var. vashcalie) s. f. (cerc cingatoare; margine; ciuperci Fomes pinicola Trametes suaveolens Polyporus betulinus) de la veaca cu suf. lie shi var. contaminata cu veshca. Bashcalie s. f. (gluma de prost gust) ar putea fi acelashi cuvint. Din rom. provine rut. vakelija vekelija „iasca”.