VANTURÁ vantur vb. I. Tranz. 1. A trece boabele de cereale prin vanturatoare sau a le face sa cada de la o mica inaltzime pentru k vantul sa imprashtie impuritatzile ushoare. ♦ Fig. A imprashtia a risipi; a spulbera. 2. A varsa de mai multe ori un lichid dintrun vas in altul pentru al raci pentru al amesteca etc. 3. A mishca incoace shi incolo a agita. ♦ Fig. A framanta a tulbura. 4. Fig. A da in vileag a povesti a comenta vorbe fapte etc. 5. Fig. A cutreiera a colinda. ◊ Compus: vanturalume sau vanturatzara s. m. shi f. = om hoinar aventurier. 6. (Rar; despre vant) A sufla a bate peste... Lat. ventulare (= ventilare).