VAMUÍ vamuiesc vb. IV. Tranz. 1. A taxa obiectele pentru care trebuie sa se plateasca vama; a lua vama. Deshteaptal deshteapta sa ne vamuiasca sa ne slobozeasca. TEODORESCU P. P. 85. ◊ Absol. A dat raspuns vameshilor imparatziei despre treburile ce are shi marfa care o aduce. Lea pus deoparte cuviincios shi peshcheshul ce li se cuvine lor pentru k se ostenesc a vamui. SADOVEANU P. 149. ♦ Fig. A lua pe furish o parte din ceva; a fura. Ciobanul lui ascuns in anteriu shi cu obrazar ia cautat pe totzi shi ia vamuit dupa legea hotziei. SADOVEANU O. VIII 248. 2. (La moara) A lua o parte din grine drept plata pentru macinat. (Absol.) Morareasa vamuieshte Neica dragostei vorbeshte. La TDRG. 3. (In credintzele religioase) A incasa de la sufletul unui mort taxa cuvenita pentru al lasa sa treaca prin vazduh pe lumea cealalta. TZin calea la oameni ai de mor shii vamuieshte shi nui lasa sa treaca in cer. SHEZ. III 79.