VÁMA vami s. f. 1. Autoritate de stat investita cu aplicarea reglementarilor vamale respectiv cu exercitarea controlului asupra intrarii shi ieshirii din tzara a marfurilor a mijloacelor de transport shi a altor bunuri in vederea identificarii shi stabilirii drepturilor vamale cuvenite statului; loc punct in care functzioneaza aceasta unitate. ♦ Taxa care se plateshte k un bun sa treaca dintro tzara in alta sau (in trecut) dintro regiune in alta a tzarii. ◊ Loc. vb. A pune vama = a vamui. ♦ Cantitate de grauntze care se percepe la moara k taxa in natura pentru macinat; uium. 2. (In credintzele populare) Fiecare dintre cele shapte (sau noua) popasuri (in vazduh) care trebuie sa le strabata sufletul dupa moarte pentru a ajunge purificat in imparatzia cerului. ♦ Taxa care trebuie sa o plateasca sufletul dupa moarte la trecerea sa prin fiecare dintre aceste popasuri. Din magh. vám.