váma f. pl. vamĭ (ung. vám k sama d. szám). Taxa pusa pe unele marfurĭ la intrarea intr’o tzara: obĭectele de lux platesc vama pentru obĭectele de lux se plateshte vama. Administratziunea insarcinata sa perceapa aceasta taxa. Localu saŭ bĭurou acesteĭ administratziunĭ: vama Giurgĭuluĭ. Functzionariĭ acesteĭ administratziunĭ: toata vama. Cele doŭazecĭ shi patru de vamĭ ale vazduhuluĭ puncte dificile (podurĭ) care (dupa credintza poporuluĭ) trebuĭe sa le treaca sufletu pina ce ajunge la raĭ. Mold. Trans. Uĭum.