VALẮU valaie s. n. (Regional) 1. Jgheab din care se scurge apa dintro fintina sau din care se adapa vitele. 2. Jgheab de lemn ushor inclinat shi alimentat cu apa printrun canal de lemn servind k dispozitiv primitiv pentru concentrarea minereurilor aurifere dupa ce acestea au fost sfarimate in shteampuri. Variante: halau valau s. n.