valắu (halau) s.n. 1. Jgheab din lemn sau metal de sub streshina casei pentru colectarea apelor pluviale; ciotarna ciurau jdáb. 2. Covata (din lemn scobit scandura sau piatra) din care se da de mancare la porci; troaca. 3. Albie (pentru adaparea animalelor) care se asheaza langa fantana; construita dintrun trunchi de copac scobit in interior ashezat pe doi bolovani shi prevazut la capatul mai inclinat cu un dop de lemn. Pana nu demult se mai intalneau shi valaua din piatra (Dancush 1986: 106). 4. Uluc la streashina casei. 5. Jgheab de lemn ushor inclinat alimentat cu apa folosit la spalarea minereurilor aurifere dupa ce acestea au fost sfaramate de shteampuri. Din magh. vályú (dial. válu vállu válló) (MDA).