VAITÁ vait vb. I. Refl. (SHi in forma vaieta) A scoate vaiete; a striga a plinge a se tingui (de durere); a se vaiera. Avramicu se vaita cu minile la timple. SADOVEANU O. VII 79. Am fost amarit shi mam vaitat am rupt cu dintzii scindura hambarului. POPA V. 313. Deal meu propriu vis mistuit ma vaiet. EMINESCU O. I 199. Ah! ziceau ei vaietinduse: sintem pierdutzi. DRAGHICI R. 10. ◊ Fig. Afara vinturile sfirshitului de toamna se vaitau in livezile urcate bubuiau se mai ogoiau. SADOVEANU O. I 330. SHi k orga colosala geme tot se vaita tot. MACEDONSKI O. I 162. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre lugubre; a urla. Auzi prin bezna lupii cum se vaieta? BENIUC V. 39. ♦ Tranz. A compatimi pe cineva. Nu te vait eu pe tine. Varianta: vaietá váiet vb. I.