vaita vb. I. refl. 1 (despre oameni) A scoate strigate (prelungi) vaiete gemete (din cauza unei dureri a unei suferintze etc.); ashi exprima prin cuvinte durerea suferintza jalea nemultzumirea etc; a se tingui a se lamenta (inv. reg.) a se vaiera. Erau in totul vreo doisprezece ranitzi dar nici unul nu se vaita de dureri (K. PETR.). ◊ Expr. (A se vaita) cit il tzine (ori il ia) gura sau in gura mare v. gura. ♦ (tr.) A plinge a compatimi pe cineva. Trebuie sa parasesc tzara. Bietul om incepu a ma vaita (SIO.). ♦ (reg.; tr.; compl. indica mortzi) A boci a jeli (la inmormintare). 2 Analog. (despre unele pasari sau animale) A scoate sunete tzipete lugubre tinguitoare (shi prelungi). 3 Fig. (despre vint ape etc.) A produce zgomote prelungi triste. Doi plopi singuri in tot satul se vaitau indoitzi spre pamint (BART). 4 Fig. (despre unele instrumente muzicale despre clopote) A produce sunete triste tinguitoare. Cele trei clopote mici shi sarace se pornesc deodata sa tzipe shi sa se vaiete (CAR.). • prez.ind. vait. shi vaieta vb. I. /de la vai.