VAGAÚNA vagauni shi (rar) vagaune s. f. 1. Loc infundat intre dealuri shi mincat de ape. V. ripa. Satele zaceau in vagauni shi sub poale de padure cantrun val fumuriu de moarte. SADOVEANU O. VII 77. Valea Podenilor este o vagauna inchisa din patru partzi de dealuri paduroase. CARAGIALE O. I 285. O vagauna sau mincatura de pamint in fundul caria se afla catunul. ODOBESCU S. III 581. 2. Scobitura adinca strimta shi intunecoasa intrun munte. V. peshtera. Zi shi noapte ma framint Alergind incoa shincolo fie soare fie luna Fericit sami fac culcushul in vreo rece vagauna. EFTIMIU I. 42. Traia un pustnic intro vagauna de munte. ISPIRESCU L. 135. Iaca intram intro vagauna ce pe ce merge se strimteaza. NEGRUZZI. S. I 195. ◊ Fig. In spatele lor era vintul salbatic venit din bezna din vagauna neagra a cerului de la nordvest. DUMITRIU P. F. 20. In urma spre casa padurarului poteca e o vagauna de intuneric. SADOVEANU O. VII 333. ♦ Vizuina. 3. Scorbura. Din copaci din vagauni Mii de veveritzi la luna Ies alearga pe aluni. ALECSANDRI P. III 359. 4. (Rar) Cavitatea in care este ashezat globul ochiului; orbita. Ochii scoshi afara din vagaunele lor. DELAVRANCEA S. 154. Ochii lui singeratzi ardeau in vagaune. VLAHUTZA N. 44.