TÎRTÁN, tîrtani, s. m. Plantă din familia cruciferelor, cu tulpina foarte ramificată, cu flori albe, cu frunzele acoperite cu peri aspri cînd sînt tinere; crește prin fînețe și pe colinele sterpe (Crambe tartarica). Dar vine și toamna de-i scarmănă ca vai de ei; și îi pustiește iarna ca pe tîrtanii din miriște. POPA, V. 135. Se desprindea din întinderea cîmpului... țelina suhaturilor, pe care putrezeau tîrtani răsuciți de vînt. D. ZAMFIRESCU, la CADE.