TZINC tzinci s. m. 1. (Invechit shi popular) Puiul anumitor animale (mai ales puiul de ciine v. catzel). ◊ Compus: tzinculpamintului = catzelulpamintului v. catzel (3). 2. (Uneori cu sens depreciativ) Copil (mai ales baiat) mic; plod. La noi se uita curios mushcind dintrun mar un tzinc numai deo shchioapa. SADOVEANU O. VII 200. Peo mirtzoaga dintro gura de dasaga Atirnata de oblinc Fara scincet cu sfiala Iese negru la iveala Numai cit o portocala Un capshor mirat de tzinc. TOPIRCEANU P. O. 37. Un tzinc de vreo shapte ani un tzaran in miniatura scobora nishte capre devale. VLAHUTZA O. A. III 48. ◊ (Urmat de determinari aratind fiintza la care se refera) Da’ fratzi mai ai? Am. Iaca tzincul ista de sora. SADOVEANU O. VII 218.