tzarc uri s.n. Loc ingradit unde se adapostesc sau se inchid mieii. „Exista adaposturi pentru miei numite tzarcuri. Un tzarc are o lungime de 34 m shi o latzime de 225 m cu o suprafatza de 3540 m. Are doi peretzi in lungime cu o inaltzime de 3540 cm care se reazama acoperishul care are doua inclinatzii shi doi peretzi in latzime care de asemenea sprijina acoperishul avand in mijloc o inaltzime de 140 m” (Georgeoni 1936: 51): „In strungutza oilor / SHin tzarcutzu mielor” (Papahagi 1925: t. CCCLII). Cuvant autohton cf. alb. thark (Philippide 1928 Rosetti 1962 Russu 1981 Brancushi 1983 MDA); „Un i.e. *tuer (a cuprinde a inchide a ingradi) > *tuerko a dat un indigen *tercu dezvoltat in chip normal la rom. tzarcu peste care sa suprapus un lexic lat. staul staur (stabulum) alaturanduse ulterior termenii de imprumut ocol obor etc.” (Russu 1981: 403405); Cuv. rom. preluat in ucr.: carok carka „tzarc” (Candrea) in slovaca carek in ngr. tsarcos prin dial. arom. (Macrea 1970: 15).