tzarc (curi) s. n. Ocol ingraditura loc ingradit. Mr. tzarcu. Origine necunoscuta. Trebuie sa aiba legatura cu alb. thark (Spitzer Mitt. Wien 293; Treimer ZRPh. XXXVIII 391; Barič Albanorum. Studien 104; Pascu II 222; Philippide II 738; Tiktin; Rosetti II 123); dar aceasta relatzie lamureshte prea putzin istoria cuvintului. Legatura cu iranianul *čark › per. čart „cerc” (Densusianu GS I 245) nu este evidenta. Der. tzarcalau (var. tzarcush) s. n. (tzarc mic); tzarcui vb. (a inchide intrun tzarc); intzarca vb. (a lua mielul de la oaie; a nu mai da sa suga; a priva a frusta); intzarcatoare s. f. (locul sau timpul de intzarcat) cf. Giuglea Dacor. V 55053. Din rom. provine in rut. carok carka „tzarc” cerkati „a mulge” (Candrea Elemente 402).