6 definiții pentru turmacă
Explicative DEX
TURMÁC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak.
TURMÁC, -Ă, turmaci, -ce, s. m. și f. (Reg.) 1. Bivol tânăr. 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. – Din bg. turmak.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turmac, ~ă smf [At: POLIZU / V: (reg) tum~, ~rlac / Pl: ~aci, ~ace / E: bg турмак] 1 (Reg) Bivol tânăr. 2 (Mun; Olt; pex) Mânzat. 3 (Reg) Om scund și îndesat. 4 (Reg) Om înalt și voinic. 5 (Mun) Porc gras.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURMÁC, -Ă, turmaci, -e, s. m. și f. (Regional) Vițel sau vițică de bivol. V. malac. Ceaușul se supunea... Iar a doua zi-i frigea O turmacă la frigare Ca să-i fie de gustare Pîn-o veni prînzul mare. TEODORESCU, P. P. 578.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
turmácă s. f., g.-d. art. turmácei; pl. turmáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
TURMÁC s. v. malac.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turmac s. v. MALAC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F4) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
turmac, turmacisubstantiv masculin turmacă, turmacesubstantiv feminin
- 1. Bivol(iță) tânăr(ă). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: malac
- Ceaușul se supunea... Iar a doua zi-i frigea O turmacă la frigare Ca să-i fie de gustare Pîn-o veni prînzul mare. TEODORESCU, P. P. 578. DLRLC
-
- 2. Epitet dat unui om scund și îndesat sau înalt și gras. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- turmak DEX '98 DEX '09