TÚRMA turme s. f. 1. Grup (mai mare) de oi p. ext. de alte animale (domestice sau salbatice) care traiesc impreuna. Am de furca co turma de mistretzi. Cumplite salbataciuni! SADOVEANU O. I 43. Turmele saud mugind SHi flacaii vin pe lunca Haulind. COSHBUC P. I 47. Turme de vite se scoboara la adapat. VLAHUTZA R. P. 10. Cum e pastorul asha shi turma (= cum sint conducatorii asha shi subalternii). O turma shi un pastor exprima ideea de unire sub o singura conducere. 2. Masa multzime grup (mare) de oameni (umili saraci exploatatzi). Are o pornire de mila adinca pentru turma celor obijduitzi batjocoritzi shi flaminzi. SADOVEANU O. VI 419. In calea lor au intilnit turme intregi de suflete. GANE N. III 20. Boierii shiau venit in cunoshtintza; au vazut k turma nu poale fi fara pastor. NEGRUZZI S. I 149. ◊ (Metaforic) A plecat baiatul cu fluierul. Cintind a plecat. Dupa el turma noi. STANCU D. 170. ◊ Loc. adv. In turma = cu gramada in gramada. Sufocatzi deatita mers in turma Noi ne mishcam impinshi din urma. CAMIL PETRESCU V. 17. Ramase in urma o companie inshirata in turma. C. PETRESCU I. I 133. 3. (In limbajul bisericesc) Multzimea credincioshilor.