TROGLOBÍE, troglobii, s. f. Viețuitoare care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu. (Adjectival) Animale troglobii. – Din fr. troglobie.

troglobie [At: ENC. TEHN. I, 439 / Pl: ~ii / E: fr troglobie] 1-2 sfi, a (Viețuitoare) care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu. 3 sf Stare în care se găsește o troglobie (1).

TROGLOBÍE, troglobii, s. f. Viețuitoare care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu. ◊ (Adjectival) Animale troglobii. – Din fr. troglobie.

TROGLOBÍE s.f. Stare a unei viețuitoare care trăiește în peșteri, fiind adaptată la condițiile acestui mediu; viețuitoarea însăși. [Gen. -iei. / < fr. troglobie].

TROGLOBÍE s. f. orgamism care trăiește exclusiv în peșteri; troglobiont. (< fr. troglobie)

TROGLOBÍE ~i f. Vietate adaptată la traiul în peșteri. /<fr. troglobie

troglobíe (tro-glo-) s. f., art. troglobía, g.-d. art. troglobíei; pl. troglobíi, art. troglobíile

troglobíe s. f. (sil. -glo-), art. troglobía, g.-d. art. troglobíei; pl. troglobíi, art. troglobíile

TROGLO- „peșteră, grotă”. ◊ gr. trogle „cavernă, peșteră” > fr. troglo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. troglo-. □ ~bie (v. -bie), s. f., stare a viețuitoarelor care trăiesc numai în peșteri; ~bioni (v. -biont), s. n., organism care trăiește în caverne sau peșteri; ~dit (v. -dit), adj., s. m. și f., 1. adj., (Despre plante și animale) Care crește în caverne. 2. s. m., și f., Om preistoric care trăia în peșteri; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre viețuitoare) care trăiește și se reproduce în peșteri, fără a rămîne aici în mod exclusiv; ~xen (v. -xen), adj., care trăiește, numai accidental, ca oaspete, în peșteri.