TRISTÉTZE tristetzi s. f. (SHi in forma tristetza) Stare de spirit apasatoare; mihnire amaraciune. Surid cu o Tristetze de moarte in suflet. CAMIL PETRESCU U. N. 414. La voi sint tristetzi grele iar eu in mijlocul acestor catastrofe sint absorbita numai de acest sentiment nou. C. PETRESCU I. II 68. Treci lasind in urma la raspintii mute Umbre solitare shi necunoscute Treci ducind o parte din tristetzea lor. TOPIRCEANU B. 13. ♦ Parere de rau regret. Azi nici macar imi pare rau K trec cu mult mai rar K cu tristetza capul tau Sentoarce in zadar. EMINESCU O. I 192. Varianta: tristétza s. f.