TOLOÁK toloace s. f. (Regional) 1. Ogor lasat necultivat k sa se odihneasca shi sa se ingrashe shi care de obicei pasc vitele (v. pirloaga); pashune izlaz. Uite cum zic eu spunea Covrig. Aici o sa facem comasare... E pamint bun pe toloaca asta pamint negru. V. ROM. februarie 1952 141. SHiau mers shiau mers o bucata buna shiau ieshit peo toloaca care pashtea o multzime de vite. SBIERA P. 161. 2. Teren liber neingradit intre case sau la marginea satului; maidan. Femeile au prins a melitza cinepa haulind cintece shi copiii se hirjoneau pe toloaca. SADOVEANU N. P. 307. [Erau] doua vaci pe toloaca citziva purcei costelivi o duzina de gaini care circiira cu spaima la apropierea lor. id. M. C. 86.