TOLERÁNTZA tolerantze s. f. 1. Faptul de a tolera; atitudine ingaduitoare; ingaduintza indulgentza. Ishi au shi ei ale lor gresheli shi tolerantza este reciproca. SADOVEANU Z. C. 74. Tolerantza religioasa au fost un act pururea cunoscut. RUSSO S. 74. ◊ Casa de tolerantza = bordel. 2. Obishnuintza sau dispozitzie care o are organismul de a suporta anumite medicamente sau substantze. 3. Abatere admisa de la greutatea masura calitatea unui produs. Sa imbunatatzeasca calitatea cei de la furnale cu 25 % fatza de tolerantza admisa. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 159 101.