O definiție pentru titanomagnetit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TITANOMAGNETÍT s. n. magnetit bogat în titan2, în gabrouri. (< fr. titanomagnétite)
Intrare: titanomagnetit
titanomagnetit substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)