TIRSH tirshi s. m. 1. Copac (mai ales brad) pipernicit; p. ext. padurice cu astfel de copaci crescutzi printre radacini shi cioate (v. huceag). Locurile sint sadite cu vii shi mai sus coasta e acoperita cu tirshi. SLAVICI O. I 214. In locul celor mai multe paduri podoaba pamintului nau mai ramas decit tirshi. SEVASTOS N. 332. 2. Craca stufoasa care se cladesc capitzele de fin sau din care se fac ocoale primitive pentru vite. Mi se pare k cu un tirsh de brad in loc de matura facui shi ceva curatzenie pe dinaintea ushii. HOGASH M. N. 163. ♦ Craca uscata vreasc. Pl. shi: (n.) tirshuri (CREANGA O. A. 125).