TÍRLA tirle s. f. Loc neimprejmuit shi neacoperit unde se aduna shi se odihnesc vitele aflate la pashune; p. ext. stina cu toate dependintzele ei. Pe malul inverzit al Dobrogei se aprindeau focuri; iar din balta veneau strigatele vacarilor careshi indemnau boii in tirla. DUNAREANU CH. 148. Scoboara degraba ciobanul La tirla cu oile lui. COSHBUC P. I 293. Tirle de oi se zaresc pe sub poalele codrilor mori shi herastraie dea lungul apelor. VLAHUTZA O. A. II 143.