tirla (le) s. f. Stina ocol de vite. Megl. torla. Sl. cf. bg. tarlo sb. trlo cr. tèrlo (Miklosich Slaw. Elem. 49; Cihac II 412). Der. tirlash s. m. (coproprietar al unei stine) cf. GS VI 43; tirli vb. (ashi asheza tirla intrun anumit loc; a zabovi cu turma intrun anumit loc); tirlishte s. f. (loc in care mai inainte a fost o tirla) cf. bg. tarlište.