8 definiții pentru tezaurizator
Explicative DEX
TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează. [Pr.: -za-u-] – Tezauriza + suf. -tor.
TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează. [Pr.: -za-u-] – Tezauriza + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
tezaurizator sm [At: IORGA, P. A. II, 149 / P: ~za-u~ / Pl: ~i / E: tezauriza + -tor] (Rar) Persoană care tezaurizează (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TEZAURIZATÓR, tezaurizatori, s. m. (Rar) Persoană care tezaurizează.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEZAURIZATÓR s.m. (Rar) Cel care tezaurizează. [Cf. lat. thesaurisator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TEZAURIZATÓR s. m. cel care tezaurizează. (< lat. thesaurisator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
TEZAURIZATÓR ~i m. rar Persoană care tezaurizează. /<lat. thesaurisator
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
tezaurizatór (rar) (-za-u-) s. m., pl. tezaurizatóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tezaurizatór s. m. (sil. -za-u-), pl. tezaurizătóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: te-za-u-
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
tezaurizator, tezaurizatorisubstantiv masculin
- 1. Persoană care tezaurizează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- Tezauriza + sufix -tor. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.