TERÁSA s.f. 1. Constructzie deschisa anexa la o cladire (la parter sau la etaj) folosita pentru odihna etc. ♦ Platforma (care tzine loc de acoperish plan) deasupra unei case. 2. (Geol.) Sistem de suprafetze plane in forma de trepte situate in lungul cursului unui rau al malurilor marii etc. ♦ Suprafatza plana amenajata pe o ridicatura de teren (de obicei in parcuri shi in gradini) care foloseshte k loc de plimbare. [< fr. terrasse].