TERÁSA ~e f. 1) Constructzie deschisa la o cladire (la parter la etaj sau pe acoperish). 2) geol. Sistem de suprafetze plane in forma de trepte situate in lungul versantzilor unui rau sau al malurilor marii. 3) Portziune de trotuar din fatza unui local public unde sunt instalate mese pentru consumatori. 4) Suprafatza plana pe o portziune de teren in parcuri shi in gradini publice amenajata pentru a servi k loc de plimbare. [G.D. terasei] /<fr. terasse germ. Terrasse