Definiția cu ID-ul 512543:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tărcát (-tă), adj. – Pestriț, pătat cu două culori. – Var. Mold. tarcat. Mag. tarka (Miklosich, Fremdw., 131; Cihac, II, 532; Tiktin; Drăganu, Dacor., V, 338). – Der. tărcătură, s. f. (pată de culoare; combinație de două culori).