tâlbâcâit sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: tâlbâcâi] (Mun) 1 Zgomot podus de căderea unui corp greu în apă Si: (reg) tâlbâcâială (1). 2 Zgomot produs de clătinarea unui lichid într-un vas Si: (reg) tâlbâcâială (2). 3 Lovire a apei cu mâinile sau cu picioarele (la scăldat) Si: (reg) bălăceală, tâlbâcâială (3).