sălbăticire sf [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. II, 222/15 / V: (pop) ~tăci~ / Pl: ? / E: sălbătici] 1 Pierdere a însușirilor plantelor de cultură până la starea plantelor sălbatice. 2 Pierdere a însușirilor specifice animalelor domestice până la starea animalelor sălbatice (5). 3 Decădere a unei plantații, a unui loc în starea de paragină¹. 4 Pierdere a însușirilor morale specific umane Si: brutalitate (5), cruzime (2), violență. 5 Cădere în primitivism. 6 (Pex) Sălbăticie (9).

SĂLBĂTICÍRE, sălbăticiri, s. f. Acțiunea de a se sălbătici.

sălbătăci v vz sălbătici

sălbătăcire sf vz sălbăticire

sălbăteci v vz sălbătici

sălbătici [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 118^v/18 / V: (pop) ~tăci, (reg) ~teci, (îvr) selbătăci / Pzi: ~icesc / E: sălbatic] 1-2 vir (C. i. plante cultivate) A ajunge în starea plantelor sălbatice (5). 3-4 vtr (C. i. animale domestice) A deveni sau a face să devină sălbatic (5). 5-6 vtr (C. i. plantații, terenuri, etc.) A ajunge sau a aduce în stare de paragină Si: a se degrada (18), a se părăgini. 7-10 vr (C. i. locuri, ținuturi) A deveni sălbatic (15-18). 11-12 vrt (C. i. oameni) A deveni sau a face să devină sălbatic (29), violent, brutal. 13-14 vir (Înv; îf sălbătăci) A se purta cu o cruzime neobișnuită (comițând atrocități). 15 vtf (Rar) A face să devină fioros, înspăimântător. 16 vr A ajunge în stare de primitivism. 17-18 virt A deveni sau a face să devină sălbatic (34). 19-20 virt A se retrage sau a face să se retragă departe de societate.

selbătăci v vz sălbătici

SĂLBĂTICÍ, sălbăticesc, vb. IV. Refl. (Și în forma sălbătăci) A deveni sălbatic. Iepele se sălbătăciseră și se făcuseră rele. ISPIRESCU, U. 48. ♦ Tranz. A face să devină sălbatic. Zeul... sălbătăci și înrăutăți pe taurul ieșit din mare pînă într-atît, încît nu se mai putea apropia nimeni de dînsul. ISPIRESCU, U. 45. ♦ A deveni nesociabil, ursuz. Moșul Careba... se sălbăticise și se prostise în pustietate cu oile. DUMITRIU, N. 205. – Variantă: sălbătăcí vb. IV.

A SE SĂLBĂTICÍ mă ~ésc intranz. A deveni sălbatic; a trece la sălbăticie. /Din sălbatic

A SĂLBĂTICÍ ~ésc tranz. A face să se sălbaticească. /Din sălbatic

sălbăticì v. a deveni sălbatic.

sălbătăcésc v. tr. (d. sălbatic). Fac sălbatic, sperios: singurătatea-l sălbăticise. Fac sălbatic, crud, feroce: furia-l sălbăticise. – Și zice și sălbătăcesc (est) și însălbăticesc (vest).

sălbăticíre s. f., g.-d. art. sălbăticírii; pl. sălbăticíri

sălbăticíre s. f., g.-d. art. sălbăticírii; pl. sălbăticíri

!sălbăticí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se sălbăticéște, imperf. 3 sg. se sălbăticeá; conj. prez. 3 să se sălbăticeáscă

sălbăticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sălbăticésc, imperf. 3 sg. sălbaticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. sălbăticeáscă

SĂLBĂTICÍ vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) însălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. v. părăgini.

SĂLBĂTICÍ vb. v. agita, clocoti, frământa, fremăta, învolbura, zbate, zbuciuma.

sălbătici vb. v. AGITA. CLOCOTI. FRĂMÎNTA. FREMĂTA. ÎNVOLBURA. ZBATE. ZBUCIUMA.

SĂLBĂTICI vb. 1. (rar) a (se) primitiviza, (înv.) a (se) insălbătici, a (se) sirepi. (S-a ~ de tot.) 2. a se părăgini, (reg.) a se pîrlogi, (înv.) a se pustii. (Grădina s-a ~.)

A sălbătici ≠ a domestici