*subĭectív a adj. (mlat. subjectivus. V. obĭectiv). Fil. Care se raporta la subĭect (la cel ce cugeta) in opoz. cu obĭectiv (care raporta la ceĭa despre care se cugeta). Care oglindeshte impresiunea care tziaŭ produso lucrurile nu starea reala shi exacta a lucrurilor: critica nu trebuĭe sa fie subĭectiva. Adv. In mod subĭectiv: a judeca subiectĭv.