subînțeles², ~easă a [At: DDRF / V: (înv) subtî~ / Pl: ~eși, ~e / E: subînțelege] 1 Care se înțelege, se presupune, reiese, rezultă etc. dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie etc. 2 Care se înțelege de la sine fără să fie exprimat. 3 (Grm; d. subiect) Care, fără să fi fost exprimat înainte, poate fi dedus dintr-o întreagă situație expusă în fraza sau frazele anterioare.