stufăriș² sn [At: RESMERIȚĂ, A. D. / V: (reg) ~fir~ / Pl: ~uri / E: s- + tufăriș] (Udp „de”, care indică felul) 1 Mulțime de copaci tineri. 2 Desiș de tufe Si: crâng (19), desiș (2), hățiș¹ (2), stufiș² (2), tufărie, tufăriș, tufiș, tufărime, (rar) stuf (6), (pop) lunget, desime (2), (reg) hălăciugă (1), huceag, huci² (3), tufar, tufă, tufet.