STRÚNGA strungi s. f. 1. Loc ingradit la stina; (in special) deschizatura ingusta a acestui loc prin care trec oile una cite una la muls. Iar in amurgit la strunga Sa mulg laptelen galetzi. COSHBUC P. II 167. Brr oaie... brrr la strunga! ALECSANDRI T. 613. Striga striga sa se stringa Fetele din valea lunga K oitzele la strunga. JARNÍKBIRSEANU D. 360. ◊ Fig. In stepa nalucira alte tancuri ce adunau la strunga zarii alte turme. SADOVEANU M. C. 107. (Cu aluzie la felul cum apar oile una cite una) Sensereaza... Nilul doarme shi ies stelele din strunga. EMINESCU O. I 44. 2. Loc ingust de trecere. Drept usha [ocolul] avea o strunga ingusta in fatza careia santinela toropita de dogoarea soarelui se clatina gata sadoarma. CAMILAR N. I 360. ♦ Trecatoare ingusta (intre muntzi); defileu strimtoare. Pe aici trece linia ferata care urcind in sus pe strimtoarea Trotushului despica muntzii shi razbate in Ardeal prin strunga de la Palanca. VLAHUTZA O. A. II 152. In mijlocul padurii esteo poiana lunga... La capatui din dreapta se prelungeshte o strunga Prin care ostashimea curge k un shioi. ALECSANDRI P. III 214. 3. Strungareatza (1). Batrinul incepu a ride mai tare aratindushi strunga larga intre dintzii de jos. SADOVEANU O. VI 512. Ar fi vrut sai ramina chipul sapat in minte asha cu strunga cea de printre dintzi cu musteatza galbioara cu ochii tilharoshi. MIRONESCU S. A. 42.