Definitzia cu ID-ul 508842:

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stringe (string strins) vb. 1. A strimta a ingusta. 2. A inchide a recupera a indesa. 3. A imbratzisha a lua in bratze. 4. A ramine prea mic un obiect de imbracaminte. 5. A pe urmele cuiva. 6. A comprima a concentra. 7. A incuia a inchide. 8. A face clai a asheza laolalta. 9. A culege a recolta. 10. A economisi a pune bine. 11. A orindui a pune la loc. 12. (Refl.) A se micshora. Mr. stringu strinshu strimptu strindzire megl. string strinsh strins. Lat. strĭngĕre (Pushcariu 1661; REW 8315) cf. vegl. strengar it. stringere prov. estrenher fr. étreindre cat. estrenyer sp. estreñir alb. strëngoń (Philippide II 655). Der. astringe vb. (a aduna a culege) inv. shi Banat Trans. cu a protetic sau direct din lat. astringĕre (DAR); strins s. n. (o anumita boala de copii probabil crampe colica; recolta cules); strinsatura s. f. (stringere apasare); strinsoare (var. inv. strinsoare) s. f. (stringere; inv. recolta; inv. bogatzie avere; inv. dificultate ingradire; inv. cazna tortura; inv. necaz); strinsura s. f. (actziunea de a stringe; recolta; avere bogatzie; adunare multzime; inv. armata improvizata cu oameni neinstruitzi); strinsa s. f. (inv. bogatzie avere); stringator adj. (econom care agoniseshte; adunator; culegator); constringe vb. (a sili a obliga) traducere din fr. contraindre; restringe vb. (a reduce) traducere din fr. restreindre.