stricà v. (activ) 1. a rupe: a strica hainele; fig. a strica o tocmeala; 2. a prapadi a ruina: sa strice tzara shi so jefuiasca Od.; 3. a ucide: multzi Tatari tu miai stricat? POP.; 4. a desbina: a strica o casa; 5. a face rau: de nu poate strica altuia ishi strica lui PANN; 6. fig. a demoraliza: a strica copiii cu exemple rele. ║ (neutru) a fi de vina: ce strica el? ║ (reciproc) 1. a se schimba din bine in rau: se strica vremea; 2. a se putrezi; 3. a se stramba de ras. [Cf. lat. EXTRICARE a scapa de a scoate a descurca a destzelini: raportul logic e obscur].