STRAJUÍ strajuiesc vb. IV. 1. Tranz. A pazi. In noaptea aceea... o strajuia dorobantzul cu strashnica porunca. SADOVEANU O. VIII 229. Fata mea are sa se culce desara unde se culca totdeauna iara voi sa mio strajuitzi toata noaptea. CREANGA P. 265. Odata intrind nu se mai putea inturna caci portzile erau strajuite shi pazitorii poruncitzi a nu lasa sa iasa nime. NEGRUZZI S. I 150. ◊ Fig. Peste toate intinderile de la Panoiu domnea in seara asta o linishte adinca strajuita de lumini. MIHALE O. 355. Calul ma ashtepta la scara linga pilcul de salcimi care strajuia casa. SADOVEANU O. III 646. Lunashi picura argintul Tremurindul pe fereastra; Vedeatita impacare Strajuind casutza noastra. GOGA P. 87. 2. Intranz. A sta de straja a veghea. Eu strajuiesc aici voi pe la ferestre. GALACTION O. I 53. Dupa cina sa sfatuiesc ei k nar fi bine sa doarma totzi trei deodata ci numai doi din ei iar unul sa mearga linga drum sa strajuiasca k sa nu li santimple ceva. RETEGANUL P. II 70. ◊ Fig. De o parte shi de alta a largului pridvor doi tei strajuiau ramuroshi. CALINESCU E. 49. In dosul imprejmuirii un shir de plopi batrini strajuiau k un front de ostashi de garda. REBREANU R. I 78. In zarea asfintzitului strajuiesc codrii aramii shi din vazduh se lasa o linishte grea posomorita shi rece k o picla de toamna. VLAHUTZA O. A. I 145. 3. Tranz. Fig. A margini ceva. Fatza... rotunda shi brunata era strajuita din josul fiecarei urechi de cite o mica pingea de par castaniu. HOGASH M. N. 32. Varianta: strejuí (SANDUALDEA U. P. 156 ODOBESCU S. III 524 RUSSO O. 50) vb. IV.