STÍVA stive s. f. Gramada de lemne de caramizi sau de alte obiecte cladite ordonat unele peste altele. Se indeletniceau cu cladirea lazilor in stive de douazeci. DUMITRIU N. 257. Mai aveau de taiat stuf shi de sporit stiva de lemne. SADOVEANU P. M. 48. Luna se lasase dincolo de stivele de scinduri din curtea fabricii de mobile. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 349. ◊ (Poetic) Resfira ariilen sat mireasman stive a finetzii SHi fatza cerului albastra au potopito noriin trimbe. STANCU C. 105.